Săpăturile mecanice si arheologice efectuate în spatiile pivnitei actualului
Muzeu Etnografic atestă existenta unei constructii vechi din lemn – sec.
XIII- XIV, în interiorul căreia s-au găsit urme de ceramică gulerată
(“Kragebnrandkeramik”), precum si urme ale unei constructii din piatră
datând aproximativ din sec XIV. Mărturiile descoperite fac referire la
clădirile care astăzi nu mai există, acestea fiind demolate cel târziu în
1865, cu ocazia construirii actualei clădiri de către Asociatia Micilor
Meseriasi.
Actuala “Casă Hermes”, denumită initial “Casa Asociatiei Micilor
Meseriasi” (Burger- und Gewerbeverein -Haus) a fost construită între
anii 1865-1867 si inaugurată la 24 noiembrie 1867, devenind sediul
administrativ al acestei Asociatii, precum si un loc destinat desfăsurării
unor activităti diverse, cum ar fi cele de club, bibliotecă, scolarizare a
calfelor si expozitii de produse mestesugăresti.
Desi nou construită în sec. XIX, pe fundalul unor mărturii relativ putine ale
constructiilor anterioare (o constructie din lemn, o constructie din piatră,
urme de ceramică gulerată, fragmente din zidul de bază din partea de
vest), clădirea prezintă importantă din punct de vedere istoric prin faptul
că este situată în partea centrală cea mai veche a orasului Sibiu si,
totodată pe considerentul că, odinioară, aici au locuit personalităti ale
vremii – comiti ai sasilor, judecători regali - sec. XVII -XVIII.
Acest fapt este atestat de cele trei plăci din piatră, aplicate ulterior pe
peretele ce separă holul în partea de vest, al noii cladiri, care fac referire
la proprietarii vechii clădiri, anterioare Casei Asociatiei Micilor Meseriasi,
respectiv, actualei Case Hermes. Pe placa din mijloc se afla sculptat
blazonul fostului comite al sasilor Johannes Lulay. În partea dreaptă si
stangă, se află două plăci inscriptionate - cea din stanga indică ANNA
MARIA FRANKLIN/ GEBORENE/ ROSENAURIN, iar cea din dreapta
VALENT(IN) FRANCK/ JUDEX REGIUS/ ANNO 1695/ DIE 6 IUNII/.
Din punct de vedere arhitectural, constructia apartine stilului neogotic (pivnita boltită, intrare boltită
acoperită). Fatada si compartimentarea apartin de asemenea noii clădiri. Fiind o clădire reprezentativă
pentru pentru arhitectura neogotică, se poate afirma ca în perimetrul zonei “Piata Mică”, Casa Hermes
se impune prin verticalitatea si eleganta tinutei, imprimând o notă aparte în contextul ansamblului
arhitectural.
Denumirea simbolică de Casa Hermes pentru fosta casă a Asociatiei Micilor Meseriasi a fost dată în
perioada de după cel de-al doilea război mondial, prin asociere cu denumirea si semnificatia Zeului
Hermes din mitologia greacă - ca zeu al comertului - având în vedere că aici a fost sediul breslelor si
că, în Evul Mediu, P-ta Mică era locul de vânzare a produselor mestesugăresti.
In ultima perioadă, clădirea a avut diverse destinatii si abia în anul 1990 a devenit sediu al noului
muzeu etnografic, dobandindu-si adevărata menire de propagare a valorilor autentice de civilizatiie
materială si spirituală.